-„Nutriţia ortomoleculara înseamnă conservarea sănătăţi optime sau tratarea afecţiunilor prin modificarea concentraţiilor substanţelor care se găsesc în mod normal în compoziţia organismului” ....„Terapia ortomoleculară constă în proporţionarea cît mai corectă pentru fiecare persoană în parte a concentraţiilor optime de micronutrienţi normal prezenţi în organism cu finalitatea de a corecta alterările şi de a menţine o stare de sănătate cît mai bună”
Prof. Dr. Linus Pauling
Stanford University, Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (1954) şi Laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1962)
-„Medicina Ortomoleculară este disciplina ştiinţifică bazată pe convingerile că multe afecţiuni se datorează deficitului de anumiţi mutrienţi – vitamine, minerale, oligoelemente, aminoacizi, acizi graşi, enzime, fitohormoni – şi că reproporţionarea lor corectă aduce beneficii importante în recuperarea sănătăţii.”
(Jose Ramon Llorente - Preşedinte - Societatea Spaniola de Nutritie Ortomoleculara)
-“ V-ati gandit vreodata ca cele mai multe dintre afectiunile de care suferiti sau veti suferi precum si raspunsul lor, nu intotdeauna satisfacator, la tratamentul conventional se datoreaza si unor dereglari ale functiei si structurii diverselor organe si tesuturi care nu si-au primit, timp indelungat, cantitatile necesare din micronutrientii esentiali cu care au fost “proiectate” de natura sa functioneze? “
[Dr. Albu Horatiu (2004) - Presedinte - Societatea Romana de Medicina Ortomoleculara]
-“Stabilitatea sistemelor vii se deterioreaza progresiv din cauza unor reactii chimice si nu datorita trecerii timpului. Daca putem controla viteza de aparitie a acestor reactii nocive, putem controla procesele de imbatranire.”
[Dr. Richard A. Passwater (1995)]
-„Ultimii zeci de ani înregistrează o nouă orientare şi anume către descifrarea mecanismelor bolii, a deficienţelor instalate pe parcursul evoluţiei, atît ca dimensiune, ca etapă evolutivă cît şi din punctul de vedere al interacţiunilor ce se realizează în organismul bolnav. Tot acest efort a fost răsplătit în cele din urmă de conturarea unui nou concept terapeutic - al susţinerii pe diferite căi a capacităţii de luptă a organismului bolnav - în general, şi cu deosebire al sectoarelor deficitare. Pe această linie a început să se acorde o atenţie tot mai mare preparatelor ce realizează echilibrarea metabolică generală şi celulară, ştiind că aceste echilibre asigură şi rezistenţa celulelor faţă de agresiuni de orice fel - de natură a preveni îmbolnăvirile, dar şi o capacitate mult mai mare de recuperare din boală, mai rapidă şi cu costuri biologice cît mai reduse.”
[Prof. Dr. Mircea Chiotan (2004) - Institutul de boli Infecţioase -Prof. Dr. Matei Balş – Bucureşti]