Produsul nu este in stoc
[0] voturi
Alte detalii
-Cancerul şi medicina ortomoleculară:
… desigur! În cuvântul ortomolecular se găseşte elementul lingvistic grec „orto” care înseamnă „corect”. Deci, nutriţia ortomoleculară este o ramură medicală bazată pe „moleculele corecte”, pe moleculele naturale cu care organismul este obişnuit să lucreze şi care sunt aproape cu totul lipsite de nocivitate.
-”CE ESTE NUTRIŢIA ORTOMOLECULARĂ?! MĂ POATE OARE AJUTA?!”… desigur!În cuvântul ortomolecular se găseşte elementul lingvistic grec „orto” care înseamnă „corect”. Deci, nutriţia ortomoleculară este o ramură medicală bazată pe „moleculele corecte”, pe moleculele naturale cu care organismul este obişnuit să lucreze şi care sunt aproape cu totul lipsite de nocivitate.
-Geneza medicinei ortomoleculare (reîntoarcere la natură a medicinei alopate) porneşte la Universitatea Stanford unde Prof. Dr. Linus Pauling (Laureat Nobel pentru chimie în 1954) a definit conceptul de ortomolecularitate:„…medicina ortomoleculară constă în proporţioarea corectă, pentru fiecare persoană în parte, a concentraţiei optime de substanţe prezente în mod normal în organismul nostru, cu finalitatea de a corecta lipsurile, de a ne însănătoşi şi de a ne menţine sănătoşi…”. Substanţele la care se referea Dr. Pauling sunt aminoacizii, vitaminele, mineralele, oligoelementele, enzimele, acizii graşi, fitohormonii, extractele vegetale din plante uzual consumate de om etc. Într-un cuvânt, ortomoleculele sunt acele molecule pe care le ingerăm, sau ar trebui s-o facem, prin alimentaţia zilnică.
-În esenţă, medicina ortomoleculară caută să echilibreze nutriţional organismul, pe cale orală, completând şi modificând concentraţiile de micronutrienţi esenţiali. Îndeplinind acest deziderat, ea face ca organismul să fie mai rezistent împotriva agenţilor nocivi interni şi externi, să funcţioneze mai bine şi să trăiască mai mult, deoarece fiecare dintre miliardele de celule care îl compun va avea un mediu de funcţionare mai bun, mai apropiat de cel pentru care a fost „programată” de natură!
-Noi, cât şi colegii noştri medici din Occident (unde medicina ortomoleculară este utilizată mai mult în completarea celei convenţionale) reuşim să obţinem foarte bune rezultate în complementarea nutriţională a tratamentelor medicale ale unor afecţiuni precum: cancere, limfoame, leucemii, infertilitate masculină, adenom prostatic, astm, infecţii respiratorii şi urinare recidivante, diabet, reumatism, osteoporoză, artrite, psoriazis, dermatite seboreice, hepatite cronice, ciroze, herpes recidivant, infecţii genitale cu virusul papilloma, litiază renală, îmbătrânire cerebrală precoce, sindromul oboselii cronice, maladia Alzheimer, infecţie HIV/SIDA (rezultate chiar spectaculoase), etc.
-Pentru exemplificare să luăm afecţiunile maligne (cancere, limfoame, leucemii, etc.) şi să vedem care sunt compuşii ortomoleculari indicaţi pentru completarea dietei persoanelor predispuse sau afectate de această patologie.
-Astfel:
• Aminoacizi: - Arginina, Glicina, Glucozamina şi mai ales Cisteina – cresc răspunsul imun, reduc ureea sangvină şi urinară, sunt precursori în sinteza oxidului nitric, gaz puternic antioxidant care inhibă creşterea tumorală şi diseminarea (împrăştierea pe diverse căi) a celulelor canceroase, fapt mai bine evidenţiat în carcinoame printre care cel colonic, mamar şi pancreatic;
• Vitamine: - B5 B6 B9 şi mici cantităţi, strict controlate de B12 – au importanţă în biosinteza globulelor roşii, anticorpilor şi limfocitelor CD4, potenţează sistemul imun şi îşi cresc reciproc absorbţia şi efectul. – C şi E – sunt compuşi imunomodulatori, puternic antioxidanţi, care neutralizează mulţi radicali liberi şi unele substanţe cancerigene. Asociate polifenolilor, pot preîntâmpina şi participa la combaterea cancerului. Astfel, cancerele de esofag, pancreas, colon, rect, col uterin, vezică, piele, mamar şi laringian apar mult mai rar la persoanele care au o dietă bogată în vitamina C şi polifenoli.
• Mineralele: - Seleniul şi mai ales Zincul (după publicaţii foarte recente) - au acţiune binecunoscută în prevenirea cancerului şi totodată potenţarea sistemului imunologic în acţiunea sa antineoplazică. – Germaniul organic (care după ultimele cercetări pare a fi cel mai important microelement util în lupta împotriva cancerului) este un excelent tansportator de oxigen intracelular fapt care conduce la deteriorarea celulei canceroase care, după cum se ştie, nu poate metaboliza normal oxigenul. Îmbunătăţeşte funcţionarea limfocitelor B şi T, stimulează puternic producţia de gamma-interferon proprie organismului. Creşte puterea imună şi este un antioxidant major dotat cu proprietăţi antitumorale. Combinat cu unele medicamente antineoplazice, le creşte acţiunea anticanceroasă. – Manganul este indispensabil sintezei antioxidanţilor proprii organismului.
• Extracte vegetalele: -– Acidul glicirhizinic (extras din Glicirhiza glabra radix) este un puternic imunostimulant şi stimulator al sintezei proprii organismului de interferon, având în acelaşi timp şi importante proprietăţi antioxidante. – Arborele de cinnamon – conţine mici cantităţi de acid cinnamic, o auxină foarte rară, puternic antioxidantă şi cu activitate antitumorală demonstrată împotriva tumorilor maligne umane incluzând melanoamele, glioblastoamele, cancerele de prostată, plămâni, colon etc. – Ceaiul verde – conţine bioflavonoide şi polifenoli cu puternică acţiune antioxidantă şi antitumorală confirmată prin numeroase studii de specialitate. Aceste substanţe pot asigura probabil protecţie împotriva cancerului, pot inhiba dezvoltarea tumorală, suprima activitatea carcinogenilor şi bloca numeroşii agenţi implicaţi în apariţia cancerului.
-Astfel, dieta completată optim cu aceşti micronutrienţi poate: - aduce îmbunătăţirea rezultatelor terapiei oncologice atât prin reducerea efectelor adverse ale acesteia cât şi prin creşterea toleranţei organismului la terapiile agresive (chirurgie, chimioterapie,
radioterapie, interferonoterapie); - participa la prevenirea multor tipuri de cancer; - acţiona împotriva celulelor canceroase micşorîndu-le puterea de diseminare locală, regională şi de metastazare; - neutraliza radicalii liberi specifici formaţi la nivelul celulelor sistemului imun, crescând astfel puterea imună a organismului, ajutându-l în lupta împotriva invaziei celulelor neoplazice; - ajuta la menţinerea unei bune funcţionalităţi a organismului la orice vârstă dar mai ales la cele medii şi înaintate.
-În esenţă, din punctul de vedere al nutriţiei ortomoleculare, pentru succese cât mai mari în prevenirea şi tratamentul cancerelor este necesară echilibrarea micronutriţională pe care noi o considerăm de mare importanţă.
-Astfel, pentru fiecare pacient cu cancer este necesară o selecţie riguroasă a categoriilor de alimente care pot fi consumate şi mai ales asocierea de complexe de micronutrienţi ortomoleculari specifici la regimul său alimentar şi la tratamentul oncologic (care trebuie urmat atunci cînd medicul oncolog îl consideră oportun). În cazurile avansate, însoţite şi de denutriţie asocierea la complexele de micronutrienţi ortomoleculari specifici a unor diete hipercalorice sau a unor preparate macronutriţionale de susţinere energetică poate fi şi ea utilă.
Cosul se actualizeaza...
